Adrian Răulea

“Obişnuiam să am o zonă de confort

Unde ştiam că nu pot să dau greş,

Aceiaşi patru pereţi şi aceiaşi muncă

Păreau mai degrabă o închisoare.

Îmi doream atât de mult să fac lucrurile

Pe care nu le mai făcusem niciodată,

Dar rămâneam în zona mea de confort,

Plimbându-mă pe aceeiaşi veche podea.

Mi-am spus că nu contează că nu prea fac mare lucru,

Mi-am spus că nu prea-mi pasa de lucruri

Cum ar fi diamante, maşini şi altele.

Am spus că sunt prea ocupat cu lucrurile din zonă,

Dar undeva, în adâncul sufletului meu,

Am continuat să tânjesc după o victorie.

N-am putut să îmi las viaţa să treacă

Doar urmărindu-i pe alţi cum câştigă,

Mi-am ţinut suflarea şi am ieşit afară

Să las schimbarea să intre.

Am făcut un pas şi cu o forţă pe care nu o mai simţisem niciodată

Mi-am luat la revedere de la zona mea de confort,

Apoi am închis uşa şi am încuiat-o.

Dacă te afli în zona de confort

Şi iţi este teamă să te aventurzi afară,

Nu uita ca toţi câştigătorii au avut măcar odată această îndoială.

Cu un pas sau doi, o atitudine de “fă acest lucru”

Poate să iţi transformi visele în realitate,

Poate să-ţi creeze viitorul cu ochii larg deschişi

Succesul te asteaptă.”

Pag 70, “Iertarea şi compasiunea”  - Alice Wheaton, Editura Curtea Veche